Telefon: 0731.333.833. Email: ilina.sirbu@gmail.com
Opinii

Mă bucur că te-am cunoscut!

Draga mea,

Eu sunt una din persoanele care poate sa confirme ca tot ce tu scrii este adevarat si una din persoanele care mereu iti va multumi pentru tot ce ai facut pentru mine.

Eu sunt aceea persoana pt care spasmofilia, atacurile de panica si palpitatiile faceau parte din rutina zilnica, si pe care doctorii o ameteau cu tot felul de diagnostice si o indopau cu pastile, evident eronate si fara vreun rezultat de lunga durata…pana intr-o zi cand, tu, sefa mea Adriana, mi-ai zis ca starile mele de rau nu sunt numai de natura medicala, ca ar fi bine sa incerc si altceva, ca totul vine din interior, in relatia mea cu mine stau prost, aici e problema…eu, care eram urechea care asculta pe toata lumea, eu care eram ajutorul tuturor in caz de nevoie, eu care eram colega de treaba la care puteai apela fara vreo sansa de refuz,eu care eram responsabilitatea si ordinea intruchipata, eu care eram prietena cu toata lumea, tocmai prietena mea nu eram??!! tocmai pe mine nu ma ascultam?!! tocmai pe mine nu ma ajutam ??!!! mi-a venit greu sa cred, dar increderea mea in tine a fost mai mare si am acceptat mana pe care mi-ai intins-o.

O mana generoasa, un ajutor din toate punctele de vedere, incepand cu cazarea in propria casa, masa, tratamente, sedinte de terapie, recomandari,sfaturi, si mai ales dragostea ta neconditionata si increderea ca totul va fi bine.. Imi amintesc si acum de gluma pe care am auzit-o ” mai trebuie formolul si e gata” – atat de sanatoasa eram :)))

Eram bolnava rau, din toate punctele de vedere, dar am avut incredere si uite-ma astazi, la un an si jumatate de atunci, cum radiez de sanatate, energie si vitalitate… Ajutorul tau m-a schimbat pe mine ca om si mi-a schimbat viata aproape complet, de unde nu reuseam sa stau 5 minute cu ochii inchisi sa ma relaxez,televizorul si telefonul erau cei mai buni prieteni ai mei, de unde nu puteam sa dorm sau sa stau singura in casa, astazi caut sa petrec cat mai mult timp cu mine, in linistea mea ma relaxez si-mi incarc bateriile.. de unde micul dejun si pranzul pt mine constau din cafele si tigari cate un pachet pe zi, de unde nu mancam decat prajit, carne si cartofi prajiti aproape zilnic, legumele si fructele nu existau pt mine, dulciurile si toate chimicalele din comert erau mancarea mea preferata, acum mesele mele zilnice se compun din fructe si legume, din sucuri naturale facute in casa, peste si foarte rar carne.. de unde eram mai mereu racita si mancam pastile tot timpul, acum nu-mi amintesc cand am avut ultima raceala sau cand am luat ultima pastila… si toate astea se pot vedea cu ochiul liber, eram atat de slabita si plamanii atat de varza incat 5 minute daca alergam era un efort enorm pt mine, iar acum alerg 40 minute fara oprire si ma simt excelent…cam atat de mult mi s-a schimbat mie viata…si totul a pornit de la o conversatie cu tine si un ajutor din partea ta.. de aceea cuvintele nu ma ajuta sa-ti pot multumi indeajuns..

Tot atunci, cand eram la inceput de drum, am primit si prima lectie despre fericire si iubire, lectie pe care mi-o voi aminti mereu… Iti amintesti de batranelul de la popas??!! Doamne, omul acela pe mine m-a marcat…

Eram la un popas, si in fata unei tonete (sau cum s-o fi chemand ea) unde se faceau mici era un mosnegut, cu parul alb, cu barba lunga,un Mos Craciun din povestile copilariei noastre, imbracat foarte modest, cu o privire blanda care se uita lung la acea toneta si la oamenii de langa ea care mancau.. Fiind o persoana careia imediat ii castigi atentia si compasiunea, m-am apropiat de el si m-am oferit sa-i cumpar o portie de mici, la care am primit o lectie adevarata…mi-a luat mana in palma lui, s-a uitat la mine cu o privire care m-a „scurtcircuitat” in cel mai bun si frumos mod, mi-a multumit si m-a refuzat politicos, spunandu-mi (in timp ce a scos din buzunarul sacoului ponosit pe care il purta, un colt de paine) ca nu mai are mult pana acasa, unde il asteapta nevasta cu mancare, si ca, coltul acesta de paine ii va stapani pofta si foamea.. instantaneu mi-au dat lacrimile si, ca si cum cineva mi-a soptit la ureche, am inteles ca „Fericirea consta in lucrurile marunte de care ai parte zilnic si nu in banii, averea si bunurile pe care te chinui o viata sa le aduni”.

Din acel moment am inceput sa vad lucrurile marunte din viata mea, sa ma bucur de tot ce am si de tot ce primesc, de tot ce-mi rezerva fiecare zi, de o plimbare prin natura, de cantecul pasarilor, de linistea unui apus de soare, de multe alte lucruri pe care inainte parca nu le vedeam. Uneori ca sa te schimbe sau ca sa te faca atent, Dumnezeu iti trimite oameni sau intamplari care sa te trezeasca, putini sunt acei oameni care inteleg si primesc totul cu deschidere; eu, dupa unii, am fost prea deschisa si am crezut in tot ce mi s-a zis, dar nu regret nimic deoarece, cu trecerea timpului, constat ca mi se potriveste acest stil de viata si rezonez cu acest tip de gandire. Suntem oameni si fiecare este unic in felul lui, important este sa stim sa ascultam omul de langa noi, fara sa-l judecam sau sa-l etichetam; suntem liberi ca fiecare sa-si traiasca viata asa cum simte, si bine ar mai fi daca am face toti ce simtim si nu ceea ce gandim noi si restul oamenilor din viata noastra.

Am invatat ca cel mai important lucru atat pentru mine cat si pentru toti din jurul meu, este ca eu sa fiu in armonie cu mine insami, sa ma ascult si sa-mi dau importanta pe care o merit,sa ma iubesc si sa ma respect, sa am grija de mine, de corpul meu si de sufletul meu in fiecare clipa, pentru ca daca eu nu fac toate astea pentru mine, nimeni nu o va face in locul meu, si atunci apar frustrarile, nemultumirele, pretentiile, asteptarile, supararile, necazurile si ulterior bolile.

Am invatat ca este atat de simplu si atat de important sa fiu linistita si relaxata, a trebuit doar sa scap de toate mastile pe care le purtam, sa fiu EU cu toata lumea,indeferent de statutul pe care il are cel din fata mea,sa-i tratezi pe toti egali cu mine,sa nu mai iau totul personal si sa nu ma mai implic emotional, sa iau totul asa cum vine fara prea multe intrebari pentru ca mi s-a aratat de foarte multe ori si am constientizat ca nimic nu este intamplator, ca totul se intampla asa cum e cel mai potrivit pentru mine, chiar daca pe moment poate nu inteleg sau sunt nemultumita de situatie. Stiu, multi or sa zica, ca sunt vorbe, realitatea e cu totul alta, si au dreptate, fiecare are realitatea pe care o gandeste, realitatea lui proprie, dar pe undeva avem cu totii un numitor comun, bucatica de suflet fara de care nu am fi.

Am invatat insemnatatea cuvintelor Iarta-ma, Multumesc si Te Iubesc…cuvinte frumoase si cu o incarcatura enorma, pe care le ignoram si consideram ca pot sa traiesc si fara sa le folosesc prea des, decat atunci cand trebuie neaparat; mi-am dat seama ca aceste cuvinte simple bucura mult pe cel care le aude dar mai ales ma bucura pe mine cand le rostesc si se intorc la mine inzecit mai ales atunci cand ma astept mai putin..sunt cuvinte care o data rostite nu fac decat sa aduca zambete si bucurii..si sunt fericita sa vad ca din ce in ce mai multi oameni introduc aceste cuvinte in vocabularul propriu si chiar le folosesc :)

Am invatat ca, conteaza foarte mult sa fiu prezenta aici si acum, si constienta de fiecare gand al meu, de actiunile si faptele mele, sa nu mai fiu un robotel si sa fac totul mecanic,sa nu fac nimic doar pentru a face si a scapa pentru ca mai tarziu sa-mi dau seama de ceea ce am facut; sa las trecutul sa plece si viitorul sa vina, iar eu sa traiesc in prezent cu tot ceea ce am.

Am invatat ca mintea este „hoata” si dificila si complicata si ca atunci cand am o situatie mai grea, daca stau sa ma gandesc prea mult, imi coace mintea o poveste de ma minunez, dar daca las lucrurile sa se linisteasca si ma detasez de situatie, totul se rezolva atat de frumos, primesc raspunsuri si rezolvari de unde nu ma astept. Detasarea e un obicei pe care ar trebui sa-l aiba toti oamenii, ne ajuta foarte mult in orice situatie.

Am invatat ca inima ca si mintea are voce si imi vorbeste, insa este o voce sensibila si gingasa, trebuie sa fiu foarte atenta ca s-o aud, ea nu repeta, ea nu face scenarii, ea nu povesteste, ea doar imi spune cate ceva care sa ma ajute, dar clar tot ce imi spune e adevarat si bun de urmat, nimic pana acum nu a dat gres, din contra.

Am invatat multe lucruri intr-un an de zile,sunt la inceputul unui nou drum, si mai am multe de invatat de la viata, de la natura, de la oameni dar sunt constienta ca nimic din toate astea nu se intamplau fara tine, draga mea prietena Adriana, fara bunavointa si inima ta mare. Iti multumesc si te iubesc !

Iti multumesc si pentru aceasta ocazie de a-mi exprima recunostinta!

Te pup, te imbratisez si iti doresc sa nu te opresti niciodata din drumul frumos si plin de lauri pe care mergi acum!

Toate cele bune

Opinie scrisă de Ana-Maria Atanasoaie